Toamna s-a instalat in Bucuresti, iar sezonul turistic s-a incheiat. Locuiesc intr-o zona freceventata de turisti si pot spune cu bucurie ca atat de multi ca anul acesta n-am vazut pana acum. Am vazut zile la rand cozi de autocare parcate pe Calea Victoriei la Muzeul Naţional de Istorie a României, in Centrul Vechi daca mergeam in timpul zilei se auzea orice alta limba decat romana, iar oameni cu harti in mana erau la tot pasul. Un numar mare de turisti inseamna multi bani care se cheltuie in zona respectiva si inseamna publicitate gratuita prin intermediul povestilor si fotografiilor pe care acestia le duc acasa.

Din pacate, bucuria mea a fost umbrita de ceva care a interferat cu bunul meu simt. A spune ca Bucurestiul este un oras al contrastelor, este prea mult din punctul meu de vedere. Ca orice oras unde terenul de constructie este relativ ieftin si e mai rentabil sa cumperi unul gol pentru a construi, decat sa cumperi cladiri abandonate si sa stai dupa autorizatii si avize ani de zile pentru a le demola si a construi altceva in loc, Bucurestiul are si el cladirile lui parasite. Destul de putine la numar, dar totusi deranjante. Da, sunt deranjante, sunt urate, arata ca niste bube pe tenul unei femei frumoase, dar cel mai dureros lucru este ca reprezinta puncte de interes pentru turistii cu aparate foto atarnate la gat. Toti sa opresc sa le pozeze.

Cladiri deteriorate datorita trecerii timpului si exploatarii am vazut in aproape toate orasele mari ale Europei prin care am fost, oameni dubiosi pe strazi, de asemenea. Gunoaie, geamuri sparte la masini si mizerie cat am vazut in Paris n-am mai gasit in nici un alt oras, si totusi, nimeni nu se oprea sa le pozeze cum se intampla in Bucuresti.

Incercand sa descopar de ce faptul ca turistii pozeaza ruinele, cersetorii si boschetarii din Bucuresti rezoneaza cu ceva din mine si ma infurie, mi-am pus urmatoarele intrebari:

DE CE CALATORIM?

Pentru mine, calatoriile reprezinta un mare deranj, ma scot din confortul pe care mi-l ofera viata in Bucuresti, cu care m-am obisnuit, si propria locuinta. Despre calatoriile efectuate in scop de afaceri nu o sa vorbesc prea mult, trebuie sa le fac, ma urc in masina si ma duc sa rezolv ce am de rezolvat. Calatoriile in scop turistic reprezinta si ele un deranj mare, atat din punct de vedere al costurilor cu transportul, cazarea si altele, cat si din punct de vedere al deplasarii de sute sau mii de kilometrii cu masina, autocarul sau avionul. Daca insa bucuria de a vedea locuri noi, lucruri frumoase, culturi si oameni diferiti si satisfactia pe care acestea mi le aduc, nu ar fi mai mari decat deranjul de a calatori, as sta acasa si nu as vizita nimic altceva decat localurile din Centrul Vechi.

EMOTII SI AMINTIRI

Fiecare oras pe care il vizitez, are asociate in mintea mea niste emotii. Este vorba de felul in care m-am simtit acolo alaturi de oamenii cu care am fost, lucrurile pe care le-am vazut, muzeele, parcurile, strazile, restaurantele, magazinele pe care le-am vizitat. Amintirile vizuale se pierd din memorie mai repede decat emotiile asociate unui loc, si tocmai de aia, incerc sa le pastrez cu ajutorul fotografiilor.

FOTOGRAFIILE/AMINTIRILE CU CARE RAMANEM

Peste ani, cand ma voi uita la fotografiile din calatoriile mele, voi retrai la o scara mai mica ce-i drept, bucuria pe care am avut-o vizitand acele meleaguri

Si tocmai am ajuns la lucrul care interfereaza cu bunul meu simt si ma scoate din sarite. Pe langa faptul ca ma deranjeaza ca acesti turisti vor duce acasa poze tendentioase si ne vor face o reclama proasta, desi Bucurestiul nu este un oras al ruinelor, al gunoaielor sau al boschetarilor, stau si ma intreb care e rostul. De ce sa cheltui o gramada de bani pe transport si pe cazare, sa zbori mii de kilometri traversand oceanul ca sa ajungi din Canada sau din SUA in Europa, sa te intorci acasa cu niste gunoaie de poze, sa te uiti peste 5-10 ani la ele si sa te intrebi, asa urat a fost la Bucuresti? Parca nu imi aduc aminte sa ma fi simtit asa nasol, de ce oi avea numai mizerii de poze? Oare nu a fost nimic frumos de vazut acolo?

Stau si ma intreb, oare oamenii astia atata sunt capabili sa vada, o ruina intre multele lucruri frumoase pe care Bucurestiul le are? Oare pe ei nu poate sa ii bucure nici un lucru frumos si isi doresc sa vada numai aspectele urate ale unui loc? Mi-e greu sa gasesc argumente sau raspunsuri logice in aceasta directie.

BUCURESTIUL NOSTRU

Pentru ca a observa si a constientiza un lucru care ne deranjeaza este un prim pas spre rezolvarea lui dar nu suficient, Orangefoto desfasoara un proiect numit “Bucurestiul nostru” care are ca scop scoaterea in evidenta a aspectelor interesante si demne de a li se acorda atentie, pe care capitala noastra le are, dar noi nu avem timp si energie sa le vedem.